De unde am plecat
……………Când eram mic, mă uitam la multe filme și seriale, eram fascinat de modul cum se construiește o poveste. Aveam 18 ani când am scris prima mea carte și am publicat-o înainte de examenul de bacalaureat. Eram atât de mândru de mine, creasem o lume, oamenii din ea și acolo se întâmplă exact ce voiam eu.
……………Plecând din băncile liceului, am observat că în viața reală nu era chiar așa. Aveam multe proiecte care nu-și atingeau obiectivele, simțeam că nu sunt înțeles de oameni. A crescut în mine frica: de respingere, de nereușită, ajunsese să conteze ce spune lumea. Mai târziu, am cunoscut o femeie și nici povestea cu ea nu a fost prea roz.
……………Doar că atunci s-a schimbat ceva. Iubirea era atât de mare, că nu puteam să o mai țin în mine, pe lângă dorință și durere. Așa că am început să-i scriu o scrisoare.
……………Nu puteam să mă mai opresc. A ajuns o scrisoare lungă de 200 de pagini. Și am publicat o carte din ea. Am făcut un film inspirat din povestea ei. Și a ajuns la inimile multor oameni, premiată Bestseller pe Amazon.
……………Pentru mine, iubirea a fost singura forță suficient de puternică să mă facă să trec peste frică. Și credeam că asta e tot, dar povestea abia începea. Cunoscusem curajul. Și nu știam ce să fac cu el.
……………Voiam mai mult: voiam să am curaj să vorbesc cu oamenii fără să-mi fie frică de răspunsul sau de reacția lor, să mă îndrept cu încredere spre o femeie, să am o relație pe care să îmi întemeiez o familie, iar copiii mei să nu fie blocați de frică așa cum am crescut eu.
……………Nu știam să pun toate astea în cuvinte…
Unde am ajuns
…………… … dar ochii mei reușeau să transmită destul de bine. Cărțile și filmele de dezvoltare personală nu îmi ofereau rezultate. Doar informații. Îmi doream, dar nu aveam energia să pot face natural acele lucruri. Cunoscând inteligența emoțională, descoperind că “am emoții” înseamna mai mult decât “mi-e frică”, trecând prin zeci de programe și de experiențe, atunci corpul meu a trăit mai mult decât îmi imaginam că poate să însemne viață.
……………Nu am “învățat” nimic. “Știam” deja tot, fără folos. Însă am început să simt. Carisma mea nu se mai ascundea. Tensiunea și presiunea au început să plece cu tot cu stres, am cunoscut relaxarea. Am văzut cum e să spui ce simți și ce gândești. Să ceri și să te bucuri să primești. Să nu fiu afectat de un “nu”, ci să merg mai departe cu ușurință. Și mi-am dat seama că singurul mod în care pot fi o sursă de inspirație pentru ceilalți este să fiu atent la mine. Și să fiu mai blând cu mine. Iar cel mai important, acum simt în fiecare zi ce înseamnă să fii iubit și apreciat de o femeie reală în viața mea, nu ce trăiam în cărțile mele, pe care continui să le scriu cu atâta drag.
……………Totul s-a întâmplat natural! M-am trezit făcând toate astea, în urma experiențelor pe care le-am introdus în programele Academiei. Informațiile nu te ajută la nimic și aș putea să-ți scriu la infinit, iar tu să citești rândurile mele. Singurul adevăr este dat de ceea ce simți: răspunsul la întrebarea vrei și tu asta pentru tine? și ești dispus să parcurgi cel mai scurt drum posibil până acolo? Pentru că lucrurile extraordinare în viață ta se întâmplă simplu, contrar învățăturilor și convingerilor cu care suntem obișnuiți.
Oamenii care au făcut ceva semnificativ în viața asta mereu au fost considerați nebuni de către ceilalți.